Pentru noi declară alții

Noi nu mai suntem români și nu știu dacă vreodată o să mai fim. Noi suntem un popor obosit, chinuit de atâtea schimbări nefaste și nesigur de unde vine și încotro se îndreaptă. Un popor care mai scrie cu caractere rusești, într-o limbă cu două denumiri, contaminată cu împrumuturi și înlocuită cu prima ocazie cu oricare alta, vorbită la fel de incorect. Un popor care își ascunde identitatea și roșește când îi e descoperită peste hotare.

Noi nu suntem români și nici măcar moldoveni nu suntem. Noi suntem cetățenii statului care ne oferă posibilitatea să le dăm copiilor un pic mai mult decât ni s-a dat nouă. Dificil să îți pese de istorie, de drapel și de națiune, când gândurile îți sunt ocupate cu, pe ce le cumperi copiilor mâine o pâine.

Am sperat un timp că suntem capabili să smulgem stema de pe tricolor, noi, generația care a învățat să gândească, să își aleagă media din care să se informeze și să își dorească pe lânga felia de pâine, o bucată de mândrie că suntem ceea ce suntem. Și am sperat atât de mult…, și am făcut atât de puține… Pentru că, oricât ar displăcea, avem programat în codul genetic capul plecat pe care nu îl taie sabia și al curajului atunci când nu ne vede nimeni. Pentru că, se cumpără ușor orice idee, cu sume mai mari decât cele sperate și, le dai dracului dacă ele îți pun în pericol viața proprie și a celor apropiați. Suntem departe de a fi o națiune de martiri, crescută fără dragoste/respect de țară, învățată să execute comenzile dresorilor.

Noi suntem un popor ciudat, care mai plânge pierderea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici, dar care merge la concerte cu invitați ruși, în Centrul Capitalei, de Ziua Independenței. Un popor care își deplinge soarta, dar care are ceva mai important de făcut în ziua alegerilor decât să ÎȘI facă alegerea sau mai rău, o vând pentru 100 de lei. Un popor care nu se revoltă, care acceptă ce i se dă și nu îndrăznește la un pic mai mult. Un popor care își alungă copiii în străinatate și se miră de casele mai mari, mai frumoase, dar nelocuite… Un popor mai mândru printre străini că aparține țării de unde e pornit, decât cel rămas acasă.
Și nici măcar nu îl poți invinui cu sinceritate, pentru că e produsul “hranei” cu care îi e alimentat creierul de atâta timp.

Astăzi, când un mesaj pe o retea de socializare poate scoate în stradă zeci de mii de oameni, noi mai orbecăim prin întuneric și stam pe același post de televiziune.
Mă întreb, câți dintre moldoveni au auzit de la acest post TV că zilele acestea s-au făcut 26 de ani de când Rusia a atacat R. Moldova la Nistru? Câți alții decât familiile care și-au îngropat atunci bărbații au oftat sau și-au încordat pumnii? Câți dintre ei au auzit vorbindu-se despre Declarația simbolică de Unire cu România și câți au dat o fugă la vecini să le împartă convingerea că ar fi bine sa semneze și sătucul lor ? “Păi, dacă românii nu ne vor…” zic cei care și-ar dori parcă Unirea, dar nu mai sunt convinși că sunt, de fapt, români. “Păi, dacă rușii ne permit să facem niște bani…, e semn că ne-ar vrea mai mult decât românii”. “Păi, dacă în colo e mai ușor de dus…, ne ducem, nu avem încotro”.

Mai mult de 100 de localități din Moldova au semnat, totuși, Declarația simbolică de Unire cu România (proiect inițiat de către Platforma Civică “Acțiunea 2012”). E puțin față de cele peste 900 pe care le deține R.M., e SIMBOLICĂ Unirea asta, dar e ceva.

Printre aceste localități nu se numără cea care o definește drept Baștină pe a mea și nu sunt sigură că ar nimeri în această listă, dar admir triumfal intenția Primăriei Sadovei ( baștina Președintelui Dodon) de a semna, chiar dacă Capul Statului e convins că astfel de declarații au un caracter antistatal, antipopular şi neconstituţional” și amenință tragerea la răspundere, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, a tuturor celor care se fac vinovaţi de organizarea şi desfăşurarea acestor acţiuni” cerâd convocarea Consiliului Suprem de Securitate, în cadrul căruia să se ia atitudine faţă de acţiunile respective.

Noi suntem un popor cu un președinte cumpărat, falsificat, nerecunoscut de propriii cetățeni, necunoscător al istoriei Statului pe care îl conduce, indiferent la convingerile și dorințele acestui popor. Un popor care, pâna ce va face bine, mai lucrează un pic în străinatate.

Alte articole

comments

3 thoughts on “Pentru noi declară alții

  1. It?¦s really a cool and helpful piece of information. I?¦m happy that you simply shared this useful information with us. Please keep us informed like this. Thanks for sharing.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *