Ciudat, dar al meu

A fi numit “moldovan” e ca si cum ai primi o insulta, una care poate veni chiar de la cineva nascut intr-un hotar cu tine. Ne insulta rusii, pentru ca le muncim muncile “nedemne de ei”, ne insulta romanii, pentru ca nu stiu cum avem, dupa parerea lor, un grad de inferioritate, ne insulta italienii si turcii ca le prestam servicii nu dintre cele despre care se vorbeste cu zimbet pe fata. Se pare ca, nu ne insulta doar cei care nu ne cunosc.   Moldovenii au cu ce sa te surprinda: au case mari in care intra doar sa stearga praful; au gospodarii frumoase pe care le pazesc vecinii cit stapinii dorm prin vagonete sau in incaperi care miros a vopsea; au garduri nalte pe care le ridica in scurtele vizite acasa; au pamint in hectare, care le consuma mai multi bani decit venitul adunat de pe ele; au gust la a-si pune o haina si a iesi in strada ca pe cel mai de lux podium de moda; au intotdeauna cele mai noi modele de telefoane ( vorba bancului – cu care isi lumineaza wc-ul din coltul gradinii); au masini scumpe, chiar daca au nevoie de citeva vieti ca sa le procure din salariul oferit de stat; au nunti si cumatrii pompoase, chiar daca intorc datoriile de la ele ani la rind; au apartamente pe care le dau in chirie si mai pun cinci preturi ca sa inchirieze ei in alta tara; au o limba de stat de care nu prea is siguri; au citeva posturi de televiziune in care cred orbeste (indiferent ale cui sunt); au intotdeauna ceva mai bun de facut decit sa iasa la un protest; au indrazneala de a vinde un vot pe 100 lei (MDL) si a crede ca atit valoreaza un viitor.

Moldovenii cred sincer ca sunt priviti prin lupa la fiecare pas, de asta sunt in vesnica competitie de a demonstra restora ca sunt mai bogati, mai intrebati, mai stimati, etc. Ei nu schimba acoperisul casei pentru ca acesta curge, ci pentru ca vecinul a indraznit sa iasa in evidenta cu altfel de acoperis. Ei fac economii luni de zile ca la sarbatori sa faca exces de mincaruri, pentru a demonstra ca au de unde. Ei au cararuse cu țolișoare asternute peste covoare scumpe, telecomenzi invelite in pelicula, seturi de vesela pentru sarbatori, prosoape pentru oaspeti si usa larg deschisa pentru cine vrea sa intre si sa moara de invidie. Saraci si fuduli. Nu atit de saraci insa, incit sa nu isi permita reparatii anuale (ale caselor desigur), telefoane de ultima generatie, cintareti la nunti ( cu cit mai scumpi cu atit mai bine), cumatrii si zile de nasteri trasnat, haine pe care sa se citeasca brandul de la 100 metri departare, lux pentru copiii care stiu cluburile de noapte mai bine decit aulele universitatilor si cu atit mai mult pentru a le procura o amarita de diploma.

Moldovenii sunt un popor unic. Imuni la saracie, imuni la greutati, imuni la rupturile de familie, imuni la inceputurile de la zero, imuni la taraboiul pe care il face conducerea de ani multi, imuni la plecarile in masa din tara, imuni la un sistem de invatamint obosit si imbatrinit, imuni la un sistem judiciar corupt, imuni la mentalitatea “ce nu sta bine in drum, sta bine la mine in ograda si tot ce nu se poate tirii in orgada trebuie dat foc sau rupt in bucatele”, imuni la a fi tratati ca cineva de miina a doua, indiferent de unde mergi si care iti sunt drepturile, imuni la “scanerele de detectare a grosimii portofelului” in cazul in care pretinzi la un tratament normal, imuni la bonusurile de hepatita pe care ti le dau “la pachet” surorile medicale ( prea ocupate de probleme mondiale ca sa aiba grija de sterilizarea corecta a instrumentelor), imuni la frica de a te arata la maternitate sau de a deveni parinte de copil invalid dupa nastere, imuni la calatoriile in microbuz spre Chisinau cu copilul decedat in burta – pentru ca “Decesul fătului nu este o urgență medicală”…, imuni la realitatea ca nu o sa vina de nicaieri (si poate niciodata) schimbarile.

Moldovenii ramin moldoveni indiferent unde ar fi, iar felul de a trai pentru ochiul (taaare exigent) al lumii nu il taie din radacini nici tara care ii gazduieste si nici greutatile (multe) prin care trec. In parcari sau trafic ii recunosti dupa masinile luxoase, cu drapelut la oglinda asa, mai mult pentru a-i recunoaste ceilalti moldoveni, decit sa adie a patriotism. In magazine ii recunosti dupa baia de parfum scump, dupa tocurile 15 cm + sau tinuta demna de Covorul Rosu. Moldovenii se conecteaza imediat la limba tarii in care au intrat (cel putin in conversatiile cu alti moldoveni) si se fac a uita in 3 zile limba care au vorbit-o totdeauna. Moldovenii fac donatii pe site-uri de caritate si isi scriu numele cu majuscule. Moldovenii arata pe FaceBook ca au intrat intr-un restaurant sau cafenea de parca ar fi calcat pe Luna sau pe Marte. Totul pentru ochiul lumii, doar ca rar dai peste un ochi interesat.

Desigur am facut o generalizare. Desigur nu s-au terminat profesorii care schimba destine, medicii care salveaza vieti, pompierii care mor in incendii incercind sa isi faca cinstit meseria, vecinii care se bucura cu sinceritate de succesul tau, oamenii frumosi la suflet, care au grija de cei in nevoie si, nici tinerii (plecati) care organizeaza intilniri cu scopuri caritabile, care in putinul timp liber ies in strada si isi striga revolta ( chiar daca pina acasa nu se aude), pe care ii unesc horele spre mirarea trecatorilor straini, care scot din buzunare sume nu mici si fac drumuri nu scurte pentru a-si lasa votul, care sunt fericiti ca aud grai natal si mai ti-ar sari in brate de fericire, care isi string pumnii si scrisnesc din dinti la fiecare nedreptate care se intimpla acolo.

Alte articole

comments

One thought on “Ciudat, dar al meu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *